Există soluții pentru o reformă reală a justiției. Dar, cum între voi – breasla politicului românesc – doar colocvialul pare să poată deschide o conversație, sper ca am început cum trebuie azi. Nu am gasit alta rimă.

Știm că privilegiile pe care magistrații le apără, depășesc cu mult posibilitățile financiare ale statului și, cu și mai mult, nivelul nostru de trai. Trăim momentul absurd în care se pot formula plângeri penale împotriva unui vicepremier doar pentru o analogie prea sinceră cu un fapt evident: nu mai avem de unde să le dăm atâția bani. Și totuși, ei se pensionează în serie, în floarea vârstei, ori amenință cu asta din gulerul robei, negociind la sânge fiecare șfanț.

Există o soluție. Dar, nu repetând aceleași demersuri. Trebuie abordat procedural întreg contextul. Azi, strategia de negociere a celor în măsură se limitează la „…să nu suparăm pe cineva”. Pai, nu supărați. E mai rău. Lașii sunt cei mai enervanți oponenți.

Ce ironie, însă! …nici măcar acum nu știți care sunt slăbiciunile celui cu care „negociați”. Strategia voastră e să mergeți iar cu miloaga. La capitolul cercetare, ca în noua alocare bugetară – mai nimic.

Materialul care urmează descrie un mecanism simplu: acela al disfuncției unei structuri care refuză să se autoregleze. Numai că aici e vorba despre echilibrul unui stat. Și despre cât mai putem rezista noi.

De v-am stârnit curiozitatea sau indignarea, putem începe.

PLEDOARIE PENTRU ȚARA MEA

QUID PRO QUO

ethos

Orice sistem de drept se sprijină pe o presupunere: că puterea care aplică legea se va supune, la rândul ei, legii.

Această lucrare pornește de la o premisă simplă: într-un stat de drept, independența este o formă condiționată de simetrie între competență și răspundere, adică in extenso – între garanție și obligație.

În 2025, greva magistraților a fost un test pentru arhitectura constituțională: arătând cât din independența puterii judecătorești este garantată de lege și cât derivă, în fapt, din absența oricărui control asupra propriei funcționări.

Demersul de fața își propune doua obiective:

1. să demonstreze, prin date și raționamente, că greva magistraților din 2025 a produs o fractură de constituționalitate prin efect,
2. să ofere un model de reformă bazat pe principiul quid pro quo – reciprocitatea dintre privilegiu și responsabilitate.

Analiza urmărește să arate că: în absența unui mecanism de echilibrare între privilegiile funcției judiciare și obligațiile ei de serviciu, justiția se poate autoexclude temporar din contractul constituțional fără ca statul să poată reacționa.

pathos

Am avut privilegiul să ascult cândva, o pledoarie desăvârșită asupra metafizicii uneia dintre celei mai mari puteri dintr-un stat: justiția.

O discuție ce purta audiența printr-un șir de situații excepționale, desfășurate pe două axe: una a interpretărilor valorilor, eticii, a legilor, a regulilor sociale, dar și a credințelor, în raport cu simularea unor situații ce puneau în pericol viața unor oameni.

E o evaluare dură a cadrului în care funcționăm, a paradigmelor în care raționăm, a validității soluțiilor pe care le oferim, a înțelegerii dinamicii volumetriei problemei înseși, a „supapelor de presiune” disponibile – adică dacă drumul decizional de la cuprinderea problemei la definirea soluției este atât drept, cât și just.

Pe scurt: care sunt acele considerente de care ținem cont atunci când stabilim ca fiind dreaptă o acțiune și dacă acea acțiune este și justă.

La acea intersecție mă opresc astăzi în pledoaria mea pentru țară.

În 1989, un grafitti pe un zid anunța o sintagmă devenită celebră: „De Crăciun, ne-am luat rația de libertate.”

Nu ne-a ajuns însă prea mult timp. Așa că am cerut iar. Public, clar și fără patimă. Înțelegând că multe nu s-au schimbat. Nu datorită capacității evolutive de comparare și deci, de interpretare, dobândite de noi, ci prin simpla resimțire a aceleiași stări de fapt. Un trai greu de dus. Așa că am protestat.

Și României i s-a răspuns prin mineriadă.

Însă, între bâta minerului și pumnul tovarășului comunist nu era nici prea multă diferență, nici prea mare distanță. Așa că ne-am reamintit cu cine avem de-a face, dar mai ales ce trebuie să facem pentru a supraviețui.

Porțile rezervației de zimbri erau acum deschise, iar exodul care a urmat a fost cea mai mare dovadă a lipsei unui contract social onest, just și aplicabil între statul român și cetățenii săi.

Cea mai mare palmă dată de românii plecați mojiciei și impunității instituționale a fost și este contribuția acestora la economia României – în continuare, printre cei mai mari contributori la fluxul de capital.

Cei rămași, am ieșit din nou, doar când ne-am simțit mult prea sugrumați. Am vrut să apărăm justiția. Nu cred că am reușit.

România a devenit o democrație de căpătuială, un stat osmotic unde infuziile de capital și know-how extern au fost convertite direct în materie primă pentru consolidarea corupției și slăbirea statului de drept.

Având în vedere rata de revoltă scăzută, asigurată prin tehnica ghiolbanului cu pumn de fier, ne-am complăcut într-o justificare prin destin. Intre timp, ponderea corupției consolidate a devenit atât de mare, încât orice încercare directă de combatere, reducere, tragere la răspundere nu a făcut altceva decât să scufunde cetățeanul în acest „nisip mișcător” – pentru că, matematic, sistemul s-ar dărâma cu totul dacă am insista în încercarea de eradicare a corupției.

Există însă o soluție pentru a reforma mâine, sistemul de justiție. Dar, pentru a o putea cere, mai întâi trebuie să o înțelegem. Si așa, putem ajunge nu doar să o cerem, cum am făcut-o surd de 35 de ani… vă putem obliga. Prin logică, moralitate și simetrie constituțională.

logos

Quid pro quo

În data de 25 august 2025, justiția română a intrat în grevă. Un gest care, în esență, nu ar fi trebuit să contrazică ideea de libertate sau demnitate profesională – dacă ar fi fost curat. Dar ceea ce s-a întâmplat atunci a fost o autoexcludere de la obligația morală de a fi just.

Am verificat ce a declarat public fiecare instanță, hotărârile Adunărilor Generale, ce au considerat urgențe și ce au ales să amâne. Am indexat toate procesele în toate instanțele, reconstruind o hartă a întregii activități.

De data aceasta nu a mai fost doar munca unui singur civil. Era imposibil. De data aceasta e munca a doi civili. Așa că îi mulțumesc lui Alexandru Ciortan pentru tot suportul din ultima lună. A indexat întreaga activitate din grevă. Este o munca titanică. Cei de la portal just au avut grija să o facă un fel de „hunger games”. Site blocat la fiecare sir de interogări multiple. Filtre inutile și downwards în primă afișare, imposibilitate compilări, pop-up-uri cu „această conexiune nu este sigură”, blocat în „thinking mode” la prompt-uri, câte 15 minute. A trebuit accesat fiecare dosar, în fiecare secție, fiecare complet, fiecare zi, fiecare instanță. Mulțumesc, Andu!

Dar, acum vă înțeleg. Ați complicat atât de mult și prost interfața unui sistem de raportare încât nici voi nu mai sunteți în stare să extrageți ceva util. Și ați scris direct în teză. Fără o ciornă. Noroc cu șoptitul din sală. Sau, ghinion.

România lunilor de grevă juridică arată astfel: mai puțin de 15% din cauzele judecate au fost, conform propriilor criterii, urgențe reale. Restul? Procese comerciale ale marilor companii. Renunțări la urmăriri penale. Cauze administrative cu miză instituțională sau economică.

Să luăm spre exemplificare trei instanțe, în perioada 25 aug – 25 oct 2025: Judecătoria Buzău, Judecătoria Constanta si Judecătoria Iași.

A.   JUDECATORIA BUZAU TOTAL DOSARE: 3.884

Distribuția materiilor juridice:

Civil	1.134
Litigii cu profesioniști	840
Penal	773
Contencios Administrativ si Fiscal	617
Minori si familie	520

Distributie dosare pe obiect (primele 30 de obiecte):

Vă îndemn să căutați urgențele, având în vedere că „ordin de protecție” este abia pe locul 8.

Din primele 10 poziții – doar doua reprezintă urgențe (locurile 8 si 9).

De remarcat de asemenea, „urgența” pe care o veți regăsi în toate instanțele, în perioada de grevă. Rândul 11: „confirmare renunțare urmărire penala (art318. Alin. 12 NCPP)”. Pentru aceasta categorie („confirmare renunțare urmărire penala (art318. Alin. 12 NCPP)”) totalizând 80 de dosare, jumătate, adică 40 de dosare au fost programate în aceeași zi (10.09.2025).

Și astfel, pe 10 septembrie, Buzăul a fost pentru o scurtă dimineață, (b)arca lui Noe. Medici, primari, președinți de consiliu județean, arhitecți, oameni din toata țara au venit la Buzău. Sau cel puțin, avocații lor – altfel ieșea Cerbul de Aur acolo.

Având în vedere că toate informațiile prezentate provin de pe site-ul portal just – adică sunt informații publice, îmi permit să aduc in atenția voastră și un caz punctual: Cazul Ilie Valentin.

In data de 27.08.2025, tot la Judecătoria Buzău au fost analizate 83 de cauze – toate în contencios administrativ – cu obiect „anulare proces-verbal de contravenție”. Amenzi din 2013 pana in 2025. Este vorba despre dosarele cu nr. de la 955 la 1038/200/2025 ce provin din disjungerea din dosarul-mamă 14666/200/2023. Toate dosarele aparțin unui singur om – Ilie Valentin.

B. JUDECATORIA IASI TOTAL DOSARE: 13.755

Distribuția materiilor juridice:

Civil	9.278
Penal	2.727
Minori si familie	1.529
Litigii cu profesioniști	219

Distributie dosare pe obiect (primele 30 de obiecte):

Din primele 10 poziții – doar una reprezintă o urgență (locul 8).

De remarcat, categoria „confirmare renunțare urmărire penala (art318. Alin. 12 NCPP)”, la Iași, pe locul 7, cu un număr de 286 de dosare. De notat, de asemenea, că secțiunea „ordin de protecție” se află pe locul 8.

C. JUDECATORIA CONSTANTA – TOTAL DOSARE: 13.008

Distributie dosare pe obiect (primele 30 de obiecte):

Din primele 10 poziții – niciuna nu reprezintă o urgență.

La Constanța, categoria „confirmare renunțare urmărire penala (art318. Alin. 12 NCPP)” a fost pe locul 7. Categoria „ordin de protecție” a fost pe locul 19.

Cum s-au putut analiza mai multe confirmări de renunțare la urmărire penală decât ordine de protecție, într-o perioadă de grevă?

O justiție care are timp pentru unii, în timp ce își refuză poporul, este un serviciu particular, care nu se mai poate pretinde independent. Greva, așa cum s-a manifestat, a produs efecte măsurabile de discriminare între cetățeni.

Dacă sub 15% din cauzele soluționate au fost urgențe (conform propriilor hotărâri de AG), atunci 85% din justiție a fost blocată selectiv, în mod arbitrar.

Această situație este o încălcare de efect a: art. 16 Constituție – egalitatea în fața legii, art. 21 – accesul liber la justiție, art. 1 alin. (3) și (5) – statul de drept și obligația respectării legilor.

Astfel:

Dacă statul garantează magistraților privilegii în virtutea rolului lor de gardieni ai dreptății, dar aceștia își suspendă dreptatea pentru unii, atunci privilegiul devine nelegitim moral.

Privilegiul este un contract moral între competență și responsabilitate. O forma de  compensare a responsabilității dar și a continuității serviciului public. Asa că, atunci când responsabilitatea dispare, privilegiul trebuie să dispară si el. Altfel devine abuz.

Si având în vedere că:

Independența magistraților este o putere derivată, ea existând în numele poporului, nu în afara lui – orice act colectiv al corpului magistraților care afectează drepturile poporului poate fi reglementat fără atingerea independenței jurisdicționale, deoarece privește funcționarea si nu afectează decizia.

Tot ce e necesar:

O anchetă cerută de Ministerul Justiției Consiliului Superior al Magistraturii – asupra conformității perioadei de grevă cu obligațiile de serviciu, care să se finalizeze cu un Raport de constatare a disproporționalității efectelor grevei asupra accesului la justiție.

Odată constatată juridic afectarea dreptului la justiție, Guvernul are baza să spună că statul nu mai poate garanta egalitatea în fața legii dacă nu există o normă care să definească limitele auto-suspendării judiciare.

Echilibrul presupune că nicio putere nu poate suspenda, unilateral, funcționarea statului. Prin urmare, orice formă colectivă de întrerupere a activității judiciare trebuie încadrată, condiționată și verificată, iar Guvernul are obligația constituțională de a interveni administrativ.

Pentru a restabili echilibrul.

Acum …negociați, vă rog.