Cum a ajuns „statul de drept” un concept imposibil de definit în UE
O analiză a contradicțiilor dintre discursul oficial european și realitatea fiscală, juridică și politică din cele 27 de state membre
Ceea ce am început acum două săptămâni cu o examinare a statului de drept în șase țări din Balcani, în urma raportului Curții Europene de Conturi – într-un articol în care am observat similitudinile nefericite dintre două țări, Serbia și România – continuă astăzi într-o piesă menită să dezvăluie un fenomen mult mai amplu, cu manifestări în întregul continent.
Vom explora cadrul, oportunitățile, motivele, semantica și personajele din spatele cuvintelor grandioase, instituțiilor cu acronime pompoase și desigur, ca în orice cercetare care implică expresii precum “lobby”, “justiție” și “libertate de exprimare”, vom urmări fluxul de bani.
De la Balcani la Bruxelles: aceeași problemă, alt vocabular
Întotdeauna m-am întors la “manual” în cercetările mele. În acest caz, privind rezultatele dezastruoase ale țărilor din Balcani și realizând că România, la 16 ani după aderare, se confruntă cu aceleași probleme de corupție, am căutat să văd soluțiile altora, mai în vârstă în Uniune decât noi. Și astfel am dat peste:
Raportul privind statul de drept din 2023 Situația statului de drept în Uniunea Europeană (COMISIA EUROPEANĂ Bruxelles, 5.7.2023 COM(2023) 800 final ANEXA)
Acest raport, emis de Comisia Europeană, conține starea de fapt și recomandările referitoare la statul de drept pentru toate cele 27 de țări membre.
Raportul privind Statul de Drept: 2023
Cele trei probleme recurente identificate în toate cele 27 de state
Datele sunt publice și pot fi consultate de oricine. Link către material la final.
In acest sens, după parcurgerea întregului raport, am observat trei elemente recurente. Un fel de “probleme nerezolvate” care au continuat să iasă în evidență în raport, indiferent de țară sau de “nuanța” oferită de autorii raportului, pentru unele dintre cele 27 de verificate (vezi cazul Austriei in tabelul de mai jos).
Având în vedere că cele trei elemente recurente din anexa Comisiei sunt lobby-ul, justiția și libertatea de exprimare, nivelul de congruență miroase mai mult a corupție decât a prostie. Doar liga diferă.
Astfel, întrebările care apar natural, sunt:
1. Aplicând regula de trei simplă în cazul Belgiei, de exemplu, (care încă lucrează la norme după 67 de ani), câți ani crezi că vor trece înainte să aibă ceva funcțional?
2. De ce politicienii Europei bogate sunt la fel de coruptibili precum cei de la periferie?
3. De ce există insistența în țări precum cele fondatoare – de peste 60 de ani – să nu reglementeze în mod clar acest lobby? Este doar pentru că furtul lor nu lovește cetățeanul de rând așa cum se întâmplă în țările noastre? Atunci cine ar trebui să-i tragă la răspundere?
4. De la cine ar fi putut învăța estonienii să facă o treabă bună?
5. Cine are de câștigat și ce?
Asadar, pentru prima întrebare, te invit să reflectezi singur pentru moment. Să ne concentrăm, totuși, asupra celorlalte întrebări.
De ce politicienii Europei bogate sunt la fel de coruptibili precum cei de la periferie?
Ce urme lasă această insistență asupra nereglementării?
Să urmărim fluxul de bani.
“Investițiile reprezintă cea mai sigură perspectivă pentru creșterea economică. Ele pot fi realizate de mediul de afaceri (companii mari, consorții, multinaționale) care operează în țară. Pot fi, de asemenea, realizate prin proiecte finanțate din bugetul Uniunii Europene. Astfel, se creează locuri de muncă noi, se asigură creștere durabilă și se pot anticipa evoluții pozitive. Investițiile trebuie să se bazeze pe alocarea de fonduri prin posibilități interne, dar și prin atragerea investițiilor străine directe.” Prof. Anghel, lucrarea “Rolul Investițiilor și Mediului de Afaceri în Dezvoltarea Economică”
De ce refuză statele fondatoare ale UE să reglementeze lobby-ul
Să revenim. Bomboanele “Oberlaa” sunt investițiile – fondurile UE sau investițiile străine directe (ISD).
Avem politicieni care refuză categoric să reglementeze lobby-ul, cu un scârțâit de frână în justiție și o lovitură în gură a presei, sau în cap, în funcție de nivelul cultural al țării de referință.
Așadar bomboanele Oberlaa și…? Cine lipsește între proverbialul Adam și măr? Eva, așa-numitul mediu de afaceri. Hai să-i spunem “the shapeshifter” să nu ridicăm probleme de gen cu analogiile făcute.
In primul rand, stim foarte bine ce facem noi românii cu investițiile care vin prin proiecte finanțate din bugetul UE. Ei bine… nu știm. Știm. Politicienii înființează rapid companii pe numele rudelor, scuzați-mă, statul organizează licitații publice transparente în care mediul de afaceri local… format din aceleași nume ca întreaga componență a guvernului (… iar încep, reformulez: suntem o națiune mică, coincidență pură), așa că prosperul mediul de afaceri românesc accesează proiecte, după proiecte.
Apoi, am citit un raport în care femeile din România erau pe locul 1 în Europa la start-up-urile inovatoare. Nu ați văzut mediul nostru de afaceri în ansamblu. Felul în care românii reușesc să obțină sute de contracte cu statul în primul an de funcționare al firmei (împărțite în sume mici care pot fi alocate direct, pentru că au și ei anxietăți, la început de drum) și un profit de 6-7 cifre în euro, l-ar face pe John Stuart Mill să-și plece capul.
Asadar, să ne întoarcem.
De ce Europa bogata e coruptibila precum periferia?
Deși…
1. Se pare că nu vă băgați mâna până la cot în fondurile UE cum facem noi;
2. Doar noi avem bani de rambursat pe baza indicatorilor formulați stupid, rezultate zero, autostrăzi și poduri doar pe hârtie;
3. Ar apărea și în PIB-ul vostru.
Deci, de ce și tu Brutus?
Ei bine, doar 7 țări din 27 condamnă practicile de mituire ale companiilor lor în alte țări UE. Asta-i un început.
În al doilea rând, noi, cei din periferie, nu ne uităm la colectarea de taxe. Avem fonduri UE de tocat.
Deci, colectare de taxe… de la cine? De la multinaționale.
Ei bine, la noi, „Primele 350 de companii din România, cu o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro, au plătit o taxă pe profit de 0,8% din cifra lor de afaceri în 2020, conform lui Sterică Fudulea, Secretarul General al Consiliului Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii Private din România (CNIPMMR), la o conferință.”
Așa că cine colectează de la ei? Mai mult sau mai puțin, cu accent pe mai mult, Luxemburg și Țările de Jos. Noile Belize-uri ale Europei.
Pai ce facem, Franz? Ultimul raport al Transparency International arată:
“Eforturi insuficiente de responsabilizare. Anul acesta, analiza noastră explorează conexiunea strânsă dintre corupție și injustiție. Nu e de mirare că țările în care funcționarii publici nu au șanse să fie sancționați pentru corupție au scoruri slabe la CPI. Dar țările de top au o problemă a impunității, chiar dacă acest lucru nu se reflectă în scorurile lor.
De fapt, țările care ocupă primele poziții în index au un istoric slab în ceea ce privește acuzarea companiilor care plătesc mită pentru a câștiga piețe străine, chiar dacă au avut obligația internațională de a face acest lucru de peste 25 de ani. Acesta este cazul Țărilor de Jos (locul 79), unde autoritățile rareori pedepsesc companiile care mituiesc oficiali străini. De exemplu, autoritățile olandeze au fost criticate pentru că au ales să nu trimită în judecată Shell într-un caz de mită petrolieră nigerian. Având în vedere achitările șocante în Italia în același caz, Țările de Jos ar trebui să caute responsabilitatea și să redeschidă cazul.”
Vorbind despre indicele de corupție în Europa – operația a fost un succes, pacientul este mort. Transparency International vine și cu statistici despre cum locuitorii fiecărei țări percep nivelul de corupție al oficialilor lor. Cu excepția a 3 țări, toată Europa a scăzut în ochii cetățenilor săi. Fie că sunt țări precum Suedia sau Finlanda sau unele precum România și Bulgaria, în ultimii 10 ani, toți oamenii obișnuiți au perceput guvernele ca fiind din ce în ce mai corupte.
Și vine momentul mai 2023, iar Comisia Europeană anunță o nouă strategie anticorupție:
COMUNICAT DE PRESĂ 3 mai 2023 Bruxelles Anticorupție: Reguli mai stricte pentru combaterea corupției în UE și în întreaga lume
Ursula von der Leyen anunță o nouă directivă anticorupție:
“Începând cu 2020, Comisia monitorizează evoluțiile anticorupție la nivel național ca una dintre pilonii centrali ai ciclului anual al Raportului privind Statul de Drept.
Începând cu 2022, rapoartele includ, de asemenea, recomandări pentru fiecare țară, cu obiectivul de a sprijini statele membre în eforturile lor de a promova reforme în curs sau planificate, pentru a încuraja evoluții pozitive și pentru a identifica locurile în care pot fi necesare îmbunătățiri sau urmărirea schimbărilor sau reformelor recente.
Măsurile anticorupție fac, de asemenea, parte din lucrul cu statele membre în cadrul Semestrului European și a Planurilor de Redresare și Reziliență. Semestrul European a evaluat provocările în lupta împotriva corupției, cum ar fi achizițiile publice, integritatea în administrația publică, mediul de afaceri și sectoarele de sănătate.
Recomandările specifice pentru fiecare țară în cadrul Semestrului au ghidat reformele concrete și investițiile pentru a îmbunătăți capacitatea de a lupta împotriva corupției în mai multe state membre. Acestea se reflectă în repere concrete din Planurile Naționale de Redresare și Reziliență.”
Ei bine, nu a lansat Comisia Europeană și raportul anual privind statul de drept? Cel în care toate cele 27 de țări bâjbâie in semantică, numără norme și pretind “work in progress” în ceea ce privește lobby-ul, justiția și libertatea de exprimare?
Și ce spune această directivă în plus? Nimic. Că ne confruntăm cu aceleași probleme pentru care Comisia propune aceleași soluții ca în raportul privind statul de drept. Dar este ceva palpabil, nu fiți răi. Cam ce?
Adăugarea unui impozit suplimentar de 15% dedicat companiilor multinaționale cu profituri mari. Pentru că si Comisia crede că “the shapeshifter” ara nevoie să fie cumva restrâns. Aruncă cu taxe doar in surse fantomă.
Din 2019, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a luat în considerare un impozit minim pentru profiturile companiilor multinaționale. În octombrie 2021, 137 de țări și jurisdicții au fost de acord cu implementarea unui impozit minim global de 15%, prin propunerea Pilonului Doi a OCDE. Acest acord a fost detaliat în Regulile Model ale OCDE și transpus în directiva preliminară de către Comisia Europeană, în decembrie 2021.
Ce se aude? Au mai încercat și americanii pentru prima oară în istorie să convingă MNS-urile să schimbe direcția vărsării impozitelor, prin programul CGCi. Și ce s-a întâmplat? Nimic. Ponderea înregistrărilor în paradisurile fiscale a rămas intactă. Colectare ioc. Calculele economiștilor arată că țări “gazdă” precum România vor rămâne oricum cu buza umflată, neîncasând niciodată diferența mult visată.
Să luam o altă referința in această direcție: articolul „Efectele veniturilor din impozitul minim global în cadrul Pilonului Doi”, Mona Baraké, Paul-Emmanuel Chouc, Theresa Neef & Gabriel Zucman
“Disponibilitatea datelor, țară cu țară, marchează o etapă importantă în analiza globalizării. Acestea sunt în prezent singura sursă sistematică privind taxele plătite efectiv de companiile multinaționale în fiecare dintre țările de unde își desfășoară activitatea. Aceste date sunt încă în fază incipientă și suferă numeroase limitări. În special, în primii ani de raportare, unele profituri sunt dublu luate in calcul. Profiturile atribuite „entităților fără stat” (semnificative pentru multinaționalele americane) sunt adesea luate in calcul și în altă parte (fie sub profiturile interne ale SUA, fie într-o jurisdicție non-SUA). Această problemă este rezolvată prin excluderea completă a entităților fără stat. Mai mult, dublarea dividendelor intra-firmă în statistici CbCR poate să umfle profiturile înainte de impozitare și să reducă artificial ratele efective de impozitare, deoarece aceste dividende sunt în general supuse unui impozit redus sau deloc (Horst și Curatolo, 2020).
Atunci când o multinațională din țara A deține o filială în țara B care deține la rândul ei o filială în țara C, dividende plătite de C către B nu sunt considerate parte din veniturile B, cu toate acestea, ele sunt uneori luate in calcul ca parte din profitul B. Această problemă se aplică în primul rând observațiilor interne, deoarece dividendele intra-firmă se acumulează în general la sediu.
Nu există nicio modalitate de a aborda în mod sistematic această problemă în această etapă, dar profiturile pre-impozitare interne sunt ajustate pentru a exclude dividende intra-firmă ori de câte ori administrațiile fiscale furnizează informațiile relevante (aceasta este situația pentru Țările de Jos, Suedia și Regatul Unit).
În cele din urmă, s-au identificat eventuale inconsistente pentru câteva perechi părinte-partener indicate de marjele excesive de profit față de venituri sau de fluctuațiile mari în profituri între ani.
Pentru această raportare, am considerat că datele furnizate de companiile multinaționale sunt “disponibile”, iar datele fiscale naționale pentru veniturile interne (adică veniturile care nu sunt venituri interne) sunt “indisponibile” sau “indisponibile în mod evident”.
Am raportat separat pentru fiecare țară și, în cadrul fiecărei țări, pentru fiecare an de raportare în parte. Am combinat datele raportate de toate companiile și le-am agregat la nivel de țară și an, funcție de rezidența companiilor care au raportat.
După cum s-a menționat, considerăm că datele „disponibile” trebuie luate în serios, în timp ce cele „indisponibile” sunt critice și necesită corectări.
Am considerat că datele naționale sunt disponibile pentru toate țările pentru anii de raportare și am ajustat datele interne în consecință, astfel încât sumele să coincidă cu veniturile și ratele interne declarate în datele fiscale naționale.
Aceasta situație a avut loc în cazul Germaniei, a Franței, a Italiei, a Spaniei, a Regatului Unit, a Olandei, a Suediei, a Austriei și a Danemarcei. Contrar unei înțelegeri inițiale, aceasta nu a fost posibilă în cazul Finlandei, unde niciun tip de date nu a fost disponibile pentru veniturile interne sau ratele interne pentru 2016-2017 (observațiile interne pentru 2016 și 2017 au fost utilizate în schimb, iar rezultatul obținut a fost excluderea acestui an în consecință).
În același timp, observațiile interne pentru 2017 au fost excluse. Aceasta a fost, de asemenea, dificilă în cazul Luxemburgului și Irlandei, unde au fost furnizate doar cifre nespecificate pentru veniturile interne și ratele interne, fără alte informații sau specificații privind modul în care aceste cifre ar trebui interpretate. Prin urmare, observațiile interne pentru 2016 și 2017 au fost utilizate și aici, și rezultatele obținute au fost excluse în consecință.”
Așadar, cei mai corupți sunt cei care nu au date, iar cele mai mari scăderi ale ratei de corupție au fost făcute de cele mai bogate țări. Oare așa să fie?
Și întrebarea de bază rămâne, în cazul acesta, care sunt observațiile pentru Olanda, Irlanda, Luxemburg și Finlanda?
Asta era un punct de vedere la întrebarea de ce politicienii Europei bogate sunt la fel de coruptibili ca cei de la periferie.
Când ești corupt într-o tara bogata, țara îți rămâne la fel, doar cei de lângă tine devin mai bogați. Deci, care e treaba? Avem câteva scopuri clar stabilite pentru fondurile UE. Fiecare țară decidere singură ce să facă cu banii. Dacă fac ceva prost, asta este problema lor. Ei trebuie să învețe. Dacă acum 30 de ani le-aș fi spus olandezilor că țara lor va deveni cel mai mare spălător de bani din Europa, mi-ar fi spus “bucuroși că ajutăm națiunile să iasă din sărăcie”.
Așadar, pentru a răspunde întrebărilor de la început:
Aplicând o regulă de trei simplă, în cazul Belgiei, de exemplu, care încă lucrează la norme de 67 de ani, câți ani credeți că vor trece înainte să aibă ceva funcțional?
Răspuns: Aș spune că încă 5-6 decenii.
De ce există insistență în țări precum cele fondatoare, de a nu reglementa în mod clar acest lobby?
Răspuns: Pentru că nu poți trage la răspundere o clică de politicieni când este mai important sa aibă stabilitate economica individuală decât să aibă democrație.
De la cine ar fi învățat estonienii cum să facă treabă bună?
Răspuns: De la estonieni..
Cui îi folosește și ce anume?
Răspuns: Cui? Celor care pot să convingă mediul de afaceri că țara lor este un paradis fiscal și că, în plus, sunt membri ai UE, deci sunt și stabili și legitimi. Ce anume? Bani, bineînțeles.
Astfel, avem o reformă la nivelul Uniunii Europene fără un impact real prea curând.
Avem o insistență persistentă din partea a 26 de țări (incluzând fondatoarele) de a nu reglementa în mod clar lobby-ul.
Avem un flux continuu de bani către țările care au reușit să-și creeze imaginea de paradis fiscal în interiorul UE.
Și avem cetățeni tot mai nemulțumiți și sceptici în privința corupției și a eficacității măsurilor luate.
Unde ne poartă aceste concluzii?
Într-o Europă cel mult pestrița. Halal democrație. Halal stat de drept.Nu știți nici după 70 de ani cum sa găsiți o definiție atotcuprinzătoare a corupției?
Includeți-va întâi pe voi, cei ce lucrați in toate aceste organisme europene, in lista oficialilor verificabili pentru fapte de corupție. Asumați-va reglementarea justa a lobby-ului si veți putea comensura consecințele.
Altfel, „we’re all driving Cadillacs in our dreams”.
Referințe folosite:
1. Bridges to Nowhere – State Capture and Corruption Risks in Fiscal Transfers and Public Procurement at the Local Level in Southeast Europe. https://rai-see.org/php_sets/uploads/2023/12/Bridges-to-Nowhere.pdf
2. Corruption perception index 2014-2024 https://www.transparency.org/en/cpi/2023/index/fin
3. Lucrarea: Rolul investițiilor și al mediului de afaceri în dezvoltarea economică Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL, Drd. Doina AVRAM https://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-content/uploads/2018/10/rrss_10_2018_A3_ro.pdf
4. Financial Inteligence – august 2023
5. The challenges posed by the European Directive on minimum taxation for enterprises https://www.garrigues.com/en_GB/new/challenges-posed-european-directive-minimum-taxation-enterprises
7. CPI 2023 FOR WESTERN EUROPE & EU: RULE OF LAW AND POLITICAL INTEGRITY THREATS UNDERMINE ACTION AGAINST CORRUPTION
8. Top-scoring countries have long fuelled transnational corruption. It’s time they embrace change.
https://www.transparency.org/en/news/cpi-2023-trouble-at-the-top
9. Proposal for a DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on combating corruption, replacing Council Framework Decision 2003/568/JHA and the Convention on the fight against corruption involving officials of the European Communities or officials of Member States of the European Union and amending Directive (EU) 2017/1371 of the European Parliament and of the Council https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=COM%3A2023%3A234%3AFIN
10. Bribery to oficials https://images.transparencycdn.org/images/2022_Report-Full_Exporting-Corruption_English.pdf
11. Revenue Effects of the Global Minimum Tax Under Pillar Two by Mona Baraké*, Paul-Emmanuel Chouc**, Theresa Neef*** & Gabriel Zucman**** https://gabriel-zucman.eu/files/BCNZ2022.pdf
12. OECD International Direct Investment Statistics 2022 https://www.oecd-ilibrary.org/finance-and-investment/oecd-international-direct-investment-statistics-2022_deedc307-en
13. EXPORTING CORRUPTION 2022 Assessing enforcement of the OECD Anti-Bribery Convention https://images.transparencycdn.org/images/2022_Report-Full_Exporting-Corruption_English.pdf
14. ANNEX to the COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS 2023 Rule of Law Report https://commission.europa.eu/system/files/2023-07/4_1_52673_comm_recomm_en.pdf
Leave a Reply