Virusul și antidotul

Singura noastră șansă pentru o redresare economică – singura – este decuplarea câtorva interese personale de la economia românească. Ceea ce pare imposibil.

Este precum așteptarea lui Trump de a vedea salopete în fabricile americane. Eventual neunioniste, apte, doritoare și capabile. Toate venind mândre și vesele la muncă, pentru că patronii au renunțat brusc la dropshipping-ul din China și au decis, din convingere morală, să revină la America din manualele de economie.

Noi însă, ne-am dezindustrializat înainte să devenim ceva. Am construit în loc – monopoluri private cu statul în genunchi. Si între timp?

După atâția ani de profit, pe unii nu-i impresionează ruina si își permit luxul unei rentabilități sub 5%. Marțoaga nu crapă. N-a crăpat nici în vremuri mult mai grele. Erau ani în care comisioanele erau sub 5%. Iar marțoagele care crapă? Lasă prin testament tot – tot lor.

Când pornești de la „cum faci ca să nu faci”, întreaga structură construită în favoarea cetățeanului, a legii și a ordinii devine o sabie cu două tăișuri. Si intr-un peisaj uman atât de dens, in acest „mille feuille” cu borș și căciulă de astrahan, doar cel care face știe a și desface.

Doar că… de ce ar mai face-o?

Când va deveni real episodul american cu salopete active în fabrici și uzine, voi redeschide acest sertar al posibilității de redresare și pentru noi. Până atunci însă, totul rămâne în zona semanticii vechi. Una e „cu prietenie”. Alta e „cu tovărășie”.

Pe scurt, mârțoaga nu crapă. încă.

Înapoi sus | ← Articol anterior | Articol următor →