Un stat cu o memorie administrativă slabă, dependent de percepția publică pentru validare

Între 2004 și 2025, România a avut 48 de mandate ministeriale pe palierele Economie–Finanțe, ocupate de 36 de persoane diferite. Rezultă o durată medie/mandat: aprox. 11 luni. Nicio strategie economică nu a fost dusă cap-coadă pe durata a două cicluri electorale consecutive.

În 2025, 8 din 10 decizii politice majore au fost comunicate public online înainte de finalizarea procesului interministerial. (Estimare bazată pe monitorizarea publică a declarațiilor guvernamentale 2024–2025)

În ultimele două decenii, cu fiecare guvern – ați rescris regulile jocului administrativ, schimbat echipele, șters trecutul și luat-o de la zero. Si astfel, niciunul pus în funcție nu a avut timp nici măcar să înțeleagă mecanismele administrației înainte să fie înlocuit.

Funcționăm după un model de resetare periodică ca în întreaga Europă de Est (unde memoria instituțională a fost mereu tratată ca un detaliu).

Astfel, un ministru al economiei are, în medie, mai puțin de un an să înțeleagă sistemul, să-și numească echipa, să negocieze cu Finanțele și Comisia Europeană – și apoi e schimbat.

Avem iar, toate șansele să cumpărăm de mai multe ori aceeași idee, prezentată sub alt nume, pentru ca actorii externi sau privați interni au acces la istoricul nostru mai bine decât noi, pot anticipa cu precizie momentele de vulnerabilitate, retorica reacțiilor și direcția deciziilor. Și, oricum știu deja că la fiecare doi ani se șterge tot și o luăm de la capăt.

Colac peste pupăză: în 2025, ați comunicat opt din zece decizii politice majore în spațiul online, înainte de finalizarea procesului interministerial – ceea ce înseamnă că nici răbdare sa deliberați nu mai aveți.

Consecința? Riscăm să devenim mai degrabă transparenți în dos, decât predictibili în vreun/orice sens pozitiv. Ce ne oferiți voi e garanția unui stat care își resetează memoria.

Întrebarea e: Cum planificați?!? Sau, mai degrabă, ce?