„Ce e într-un nume? Ceea ce numim trandafir, sub orice alt nume ar mirosi la fel.” William Shakespeare
Începând cu luna octombrie 2024, sute de necunoscuți m-au abordat pe contul de Facebook. Și când spun sute, mă refer la sute pe zi. Fenomen ciudat, dar, având alte preocupări, am ignorat cererile o vreme. Până când, printre sutele de fețe în dreptul cărora îmi apăreau aceleași cuvinte – „Bună. Cf?” – a apărut și fotografia tatălui meu, mort din 2018. Îmi cerea și el prietenia. (Side note: în pofida request-urilor transmise către Facebook, contul e încă activ.)
Am început să investighez. „Necunoscuții” erau toți conturi false. Conținutul: trei fotografii – în fapt doar două, prima și ultima se repetau – și share-uri de pe TikTok, cu iz extremisto-suveranisto-georgist, plus o candelă și o cruciuliță. Recunosc… pe contul cu fotografia tatălui meu nici măcar nu am avut puterea să dau click. Până și dorința mea de a cerceta are niște limite.
Am găsit însă elementul comun tuturor acestor conturi și l-am folosit drept filtru primar pentru a respinge din start genul ăsta de spam ordinar. Absolut toate conturile care m-au abordat aveau la descriere: digital creator.
Și am tot respins cereri de „digital creator” — de la aceeași fată, dar cu două conturi și două nume diferite, de la „tata” de pe lumea cealaltă — până când, verificându-mi propria descriere de pe Facebook, am realizat că și eu aveam trecut tot digital creator.
Aproape că mi s-a tăiat respirația.
Primul rând din descrierea contului meu de Facebook era ceva ce nu introdusesem eu. O categorie falsă, cu implicații grave în procesele de vizibilitate – și, implicit, în cele electorale. Am modificat imediat: jurnalist. Cu furia și stupoarea monstruozității la care tocmai asistam.
M-am uitat la bara de search a Facebook-ului, gândindu-mă… de ce aceste cuvinte cheie? Digital creator?
Așa că am tastat și am apăsat Search.
Mii de conturi în sleeping mode. Toate cu denumirea „digital creator”. Clean. Fresh. Fără fotografii. Fără conținut. Ready to relaunch. Cu istoric alb. În campanie, lumea observase când se trecea peste noapte de la „unghii cu gel” la „susținători Georgescu”. Așa că ceea ce văd pare un spațiu de tranziție – un no man’s land pentru crawlere.
Tastați „digital creator” în bara de Facebook, selectați „Oameni”, nu „Postări”, și vedeți desfășurătorul. Organizat mai arată haosul.
Totodată, în aceste zile, descoperind distribuirea materialului despre alegeri pe paginile de Facebook ale unor istorici români, oameni de știință, foști oficiali de stat, am realizat că și aceștia aveau trecut la descriere tot „digital creator”. Mă îndoiesc că domniile lor și-au pus singuri eticheta, ori că știu ce poartă în spate.
De ce spun „poartă în spate”? Pentru că un singur @ însoțit de cele două cuvinte-cheie de mai sus poate spama brusc 90% din rețea. E ca și cum ai planta o etichetă care deschide o ușă ascunsă în algoritm. „Digital creator” este un marcaj. Unul care influențează modul în care contul respectiv este indexat, distribuit și inclus în fluxurile de conținut.
În logica rețelelor, aceste două cuvinte-cheie descriu o funcție tehnologică, nu o meserie.
Este un tip de cont căruia platforma îi acordă vizibilitate și drepturi extinse de distribuție. Iar, dacă acest rol este atribuit automat, fără consimțământ, el devine o breșă în care oricine poate injecta conținut și identități. O mutație de limbaj printr-o singură etichetă.
Shakespeare ar fi avut azi motive serioase să se scarpine în cap și să reia mai puțin liric replica. Un trandafir, sub alt nume, ar putea mirosi… altfel.